Bârfă, turism, mirosuri...
---
Dacă găsești interesante textele mele, dar nu ai abonament plătit, fă-ți curaj. Pentru șase euro pe lună, capeți acces nu doar la ce scriu de azi înainte, ci și la toate textele din urmă. Planeta Goethe, Cristian Tudor Popescu și filmele, Două teorii literare și peste douăzeci de grupaje de fragmentaristică te așteaptă. Poți anula oricând.
Dacă ceea ce ne mână înainte este setea de fericire, dorinţa de a rezolva într-un fel sau altul animalica noastră nevoie de bucurie, nu înțeleg felul în care călătorim. Fenomenul poate fi formulat așa: odată ce trec granița, oamenii suferă o metamorfoză, o prefacere aproape totală a intereselor și pasiunilor.
Indivizi care acasă la ei nu ridică o dată ochii din pământ, pentru a lua notă de clădiri, devin în străinătate niște fanatici ai arhitecturii, niște amanți ai monumentelor, memorialelor, mausoleelor. Indivizi care ignoră cu desăvârșire vernisajele din orașul lor se învăpăiază după muzeele de aiurea. Indivizi care în țara lor nu dau doi bani pe librării, cabarete, hipodromuri, berării, parcuri le vizitează cu înverșunare dacă numele lor este scris în altă limbă. Mărturisesc că nu înțeleg. Mi se pare normal ca ceea ce te interesează acasă să te intereseze și „în deplasare“. Ești afemeiat? Te uiți după femei și la Paris, nu bați catedralele. Ești meloman? Mergi la concerte, nu la casa lui Victor Hugo. Îți place la nebunie fotbalul? Mergi pe stadioane, nu la unicul restaurant din lume care servește prepeliță în sos de pandișpan murat. Dar ceea ce se întâmplă de regulă este un transfer de pasiuni, turiștii orientându-se după „atracțiile locului“ și împrumutând provizoriu hobiuri fără legătură cu ei. Ateii devin bisericoși, cinefilii se trezesc microbiști, gurmanzii descoperă heraldica, filateliștii dau târcoale cazinourilor, muzicienii lasă notele la o parte și amușinează, răpiți, minunile făcute cu penelul și dalta.
Poate părea o concluzie exagerată, dar nu este: noi, când plecăm în vacanță, nu ne luăm și pe noi. Pașaportul, în loc să ne confirme identitatea, ne-o șterge. (2008 sau 2009)